Faceți cunoștință cu Iosifel! Interviu cu Lavinia Braniște

Dacă ai fost la Târgul Internațional de Carte Bookerini (ed. a II-a, 17-20 octombrie 2019), probabil că una dintre reporterițele Arthur înarmate cu clipboard și reportofon te-a surprins cu întrebări indiscrete despre obiceiurile tale de lectură. Elena Nedelcu (13 ani) și Maria-Irina Georgescu (15 ani) și-au luat rolurile în serios și au făcut un mic sondaj cu cititorii de vârsta lor pe care i-au întâlnit la standul Arthur. Cu și mai mare entuziasm le-au luat interviuri Adinei Popescu și Laviniei Braniște, după evenimentele pe care cele două autoare le-au avut în cadrul târgului, la Biblioteca Națională.

Elena a aflat că următoarea carte a Laviniei Braniște va apărea la Gaudeamus (acum în precomandă pe site), așa că a pândit-o în Hub-ul cu povești după întâlnirea miniFanbook cu cititorii lui Rostogol și i-a pus câteva întrebări interesante.

llustrații de Oana Ispir

Elena: Interviul nostru este despre cartea „Duminică și alte povestiri cu Iosifel”. Așa că, ajutaţi-vă cititorii si povestiți cartea în 20 de secunde, vă rugăm.

Lavinia Braniște: Sunt câteva povestiri, asta înseamnă că este greu de povestit. De fapt, toată cartea nu este un roman sau un micro roman, ci o serie de mai multe povestiri. Vreo două dintre ele au apărut în antologii.

E: De ce i-ar plăcea unui copil această carte?

L.B: Cred că ar putea să îi placă de personajul Iosifel care este un băieţel de vreo 4-5 ani şi care are tot felul de întrebări despre lume, despre familia lui, despre tot felul de cuvinte pe care le aude şi pe care nu le înțelege. Acestea vin din propria mea copilărie şi cred că este un copil care a rămas în fiecare dintre noi şi cred că din această cauză o să le placă celor mici.

E: Este o carte şi pe placul bunicilor şi părinţilor?

L.B: Ar putea să fie pentru că apar şi părinţi şi bunici în cartea aceasta.

E: De ce duminică şi nu marţi? De ce se cheamă aşa cartea?

L.B: Duminică este numele unui personaj din carte, un elefănţel de pluş. Este un elefănţel pe care îl am eu acasă care se numește Duminică (de la Domingo din spaniolă). A fost amuzant pentru că l-am luat într-o zi de duminică şi m-am gândit la el când am scris.

E: Dacă i-aţi face o reclamă cărţii, ce aţi spune?

L.B: Ar fi uşor să fac o reclamă pentru cei care au citit deja ceva scris de mine şi care ştiu deja cum sunt cărţile mele; pentru ceilalți, cred că aş face apel la curiozitatea lor şi aş spune că nu este lungă. Am observat că asta e important pentru copii, să nu fie cartea lungă şi să fie scrisul mare.

E: Ce rol credeţi că au ilustraţiile în această carte?

L.B: Au un rol foarte important ilustrațiile în toate cărțile pentru copii si în aceasta bineînțeles, deși nu e un album, deci e o carte cu mai multe ilustraţii. Sunt frumoase pentru că sunt nişte repere bune pentru text şi o completare bună.

REPORTER: Elena Diana Nedelcu (Clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială Pia Brătianu, București)

Primele ei povestiri au fost publicate în antologiile Selfie: Juniorii și Lumea-n gamă marțiană (în curs de apariție) și în revista Ordinul Povestitorilor nr. 5. A participat în taberele de creație Locuiește în poveste! din 2017 și 2018.

Foto © Ema Cojocaru, în tabăra de creație Locuiește în poveste! (Alma Vii, 2018)

Îmi place să scriu mai mult decât îmi place să citesc. Știu, asta nu e bine. Îmi plac călătoriile imaginare, mai ales pe Marte, poveștile, muzica de multe feluri, dar mai ales cea rock. Și hainele în același spirit. Îmi place să mă joc cu vorbele, în cât mai multe limbi dacă se poate. Știu că literatura îmi este prietenă, alături de cei din jurul meu, alături de înotul în mare, mașinile de toate felurile, ciocolata cât mai amară, desenul, bicicleta, parcul de lângă casa mea. Știu că vreau să am din ce în ce mai mulți prieteni, cât mai buni. Știu că vreau să învăț diverse lucruri, cât mai multe. Și să scriu, la fel de mult pe cât citesc.