15 cărți Arthur pe care să le citești anul acesta. Recomandările tinerilor din taberele de creație „Locuiește în poveste”.

De ce tocmai 15? Pentru că în 2023 Editura Arthur împlinește 15 ani. Și pentru că știm că cititorii au încredere în recomandările altor cititori de vârsta lor.

Teodora a participat în tabăra „Locuiește în poveste”, ediția a X-a (2022). A câștigat concursul cu tema „Jocuri și jucării”, la secțiunea de scriere. Textul ei, „Jocul fără nume”, va fi inclus într-o nouă antologie din colecția Cărțile mele. 

Citește mai jos părerile Teodorei despre „Borcanul cu lumină” de Lisa Thompson

Borcanul cu lumină, colecția Smart Blue. Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu

Înainte de toate trebuie să menționez faptul că odată ce am început să citesc cartea „Borcanul cu lumină” de Lisa Thompson, nu am putut să îi mai dau drumul. Trebuia neapărat să văd cum se sfârșește.

În această carte, autoarea ne face cunoștință cu Nate, un băiat de unsprezece ani, care într-o noapte fuge de acasă împreună cu mama sa pentru a se ascunde de Gary. Prin personajul numit Gary, Lisa Thompson introduce în carte un subiect sensibil, dar din păcate, nu atât de rar întâlnit: abuzul domestic. Încercând să fugă într-un loc cât mai ascuns privirii, unde să nu fie găsiți de Gary, Nate și mama sa ajung să stea în fosta casă a unui grădinar, care decedase cu câtva timp în urmă.

Într-o zi, mama lui Nate dispare, iar toate fricile băiatului încep să se întoarcă, făcându-și loc în mintea sa odată cu nopțile întunecate.

Nu rămâne singur pentru mult timp deoarece un prieten vechi pe nume Sam reapare, dorind să-i țină companie, iar o fată venită de nicăieri insistă ca Nate să participe într-o vânătoare de comori. Cu ajutorul celor doi, băiatul reușește să își mai ocupe timpul pentru a nu se mai gândi la lucrurile îngrozitoare care i s-ar fi putut întâmpla mamei sale. Însă chiar și el știe că nu o poate ține așa la nesfârșit. Oare ce o să facă?

Deși a fost o carte destul de scurtă, mi-a făcut plăcere să o citesc ca și lectură rapidă și relaxantă. Cu toate că finalul putea fi previzibil, a fost într-adevăr o poveste care m-a intrigat și m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină. Mi-au plăcut stilul de scriere accesibil al autoarei, glumele și deopotrivă indiciile presărate prin carte. 

Pot spune că „Borcanul cu lumină” este cu adevărat o carte captivantă despre speranță, frică, prietenie și singurătate, care ne învață să găsim lumina chiar și în cele mai întunecate situații.

Fragment - capitolul 8, Un străin în pădure (p. 60)

„M-am întors în camera de zi și am pus cu mare grijă încă un buștean pe foc. Arsura de la degetul mare mă durea iar. Sam a rămas în spatele meu.

   - Nu poți doar să speri că se va întoarce, să știi.

   - Uite ce-i, dispari, bine? Nu ți-a cerut nimeni să te întorci. De fapt, ce cauți aici?

   Sam stătea în cadrul ușii. Lumina galbenă strălucitoare pe care o împrăștia a pălit și părea aproape înlăcrimat.

   - Tu ești cel care m-a vrut aici, Nate. De aceea m-am întors. Tu m-ai vrut. Alfel n-aș fi fost aici. Nu puteam să fiu.

   M-am frecat pe față. Nimic din toate astea n-avea niciun sens. Dispariția mamei, întoarcerea lui Sam, întâlnirea cu Kitty, nebuna căutătoare de comori. Era prea mult pentru mine. M-am întins pe cuvertura din petice de pe canapea și m-am făcut covrig, uitându-mă cum flăcările înghițeau încet bușteanul."

Teodora Mateescu

De când mă știu am fost o persoană pasionată de cunoaștere și învățătură. În mare parte se datorează nenumăratelor activități la care am participat de-a lungul anilor. De la ateliere, târguri, tabere, până la lungile călătorii deasupra Pacificului și prin toată lumea. Pasiunea pentru scris a venit odată cu cea pentru citit și limba română. Atunci când primeam ca temă să scriem o compunere, de cele mai multe ori o terminam în pauză, iar profesoara era mereu încântată de naturalețea cu care scriam și cuvintele elaborate pe care le foloseam. Am ajuns să particip la concursuri și m-am bucurat enorm că munca mea era apreciată.

O altă latură artistică a mea am descoperit-o mai de curând. Aceasta din urmă se bazează mai mult pe abilitățile practice. Tânjind să îmi exprim gândurile și altfel, m-am apucat de desenat, iar mai târziu, încercând să îmi dezvolt atenția și îndemânarea, am început să croșetez.

Toate acestea m-au dezvoltat într-un mod pozitiv și m-au ajutat să devin cea mai bună versiune a mea.