Daniel Pennac s-a născut pe 1 decembrie 1944 la Casablanca, în Maroc. E al patrulea și cel din urmă dintr-un trib de băieți. Daniel își petrece o parte a școlii în internat, nerevenind în familie decât la sfârșitul trimestrului. Despre anii de școală povestește: „Eram un elev slab, convins că nu o să iau niciodată bacul.“ Totuși, grație anilor petrecuți la internat, a prins gustul lecturii. Nu li se permitea elevilor să citească, după cum evocă în Ca un roman: „Astfel că cititul era atunci un act subversiv. Descoperirii unui roman i se adăuga excitația neascultării.“
În urma studiilor umaniste, ajunge să predea, mai întâi la colegiu, apoi la liceu, la Soissons și la Paris. Prima sa carte, scrisă în 1973, după serviciul militar, e un pamflet unde atacă marile mituri aflate la baza discursului despre armata națională: egalitatea, virilitatea, maturitatea. Devine atunci Daniel Pennac, schimbându-și numele spre a nu-i aduce prejudicii tatălui său, de formație militar.
În Seria Neagră, publică în 1985 Au bonheur des ogres (Fericirea căpcăunilor), un prim volum din saga tribului Malaussène. Își continuă tetralogia cu La Fée Carabine (Zâna Carabină), apoi cu La petite marchande de prose (Mica vânzătoare de proză) și Monsieur Malaussène (Domnul Malaussène).
Își diversifică publicul cu o tetralogie pentru copii, punând în scenă eroi apropiați de universul copilăriei, Pennac fiind preocupat de școală și prietenie: Kamo, l’agence Babel (Kamo, agenția Babel), Kamo et moi (Kamo și eu), L’évasion de Kamo (Evadarea lui Kamo) și Kamo, l’idée du siècle (Kamo, ideea secolului).
La aceste ficțiuni se adaugă alte tipuri de lucrări: un eseu despre lectură, Ca un roman, două lucrări în colaborare cu fotograful Robert Doisneau și La débauche (Desfrâul), o bandă desenată, cu Jacques Tardi.
În 1995 a renunțat la meseria de profesor spre a se consacra în întregime literaturii.
