Vintilă Horia (1915,
Segarcea -1992, Madrid) este singurul scriitor român distins cu Premiul Academiei Goncourt.
Acordat în 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil şi contestat
imediat de oficialităţile de la Bucureşti, cu sprijinul larg al stângii comuniste
franceze, premiul (care nu i s-a retras niciodată) atestă creaţia unui scriitor
şi gânditor cu o profundă vibraţie creştină şi a unui stilist de reputaţie
mondială. A scris enorm, în diverse genuri, în română, franceză, spaniolă şi
italiană. A fost tradus în peste douăzeci de ţări. Toate cărţile sale exprimă
credinţa în renaşterea spirituală. "Rădăcinile noastre - spune el -, fără să
ştim, se întind în sus, către acolo unde nimic nu se schimbă." Gândirea
filosofico-literară a lui Vintilă Horia se încadrează într-o "dreaptă ideală",
unde toate imperiile decad; "nu supravieţuieşte decât imperiul etern al
spiritului".
Cititorii vor descoperi o extraordinară forţă morală în fiinţa acestui
scriitor care n-a încetat nici o clipă să-şi mărturisească iubirea pentru Ţara în care s-a născut. Întoarcerea avea pentru el sensul revenirii în
patria binelui, la rădăcinile credinţei. "Mai devreme sau mai târziu, fiecare
lucru şi fiecare fiinţă se vor întoarce la locul lor, pentru ca ordinea divină
să nu aibă de suferit."
