Paul Celan (pseudonimul lui Paul Antschel), născut în 1920 la Cernăuţi, din părinţi evrei, vorbitori de limbă germană, este cu şase ani mai în vârstă decât Bachmann. Părinţii lui sunt ucişi într-un lagăr de concentrare, el însuşi supravieţuind unui lagăr de muncă românesc. După război, pleacă la Bucureşti, unde lucrează ca traducător, cunoscând multe limbi şi literaturi şi continuând să-şi scrie opera literară. În mai 1947, apare poezia Fugă macabră (Todesfuge) - în traducerea lui Petre Solomon (în Contemporanul) -, iar în decembrie acelaşi an fuge la Viena, unde e cunoscut pentru poeziile sale, considerate drept „singurul pandant liric al operei kafkiene".
Stabilindu-se la Paris, se căsătoreşte cu Gisèle de Lestrange şi are un fiu, Eric. Publică volume de poezii şi traduceri din Valéry, Esenin, Block ş.a. Cade într-o depresie puternică şi, după ce încearcă să-şi omoare soţia şi să se sinucidă, e internat cu forţa în clinici de psihiatrie. Pe 20 aprilie 1970, se sinucide aruncându-se în Sena.
