Gabriel H. Decuble (n. 1968) este scriitor, filolog și traducător. A studiat germanistică, romanistică și filologie clasică la Iași, Paris și Freiburg, fiind în prezent profesor de istoria literaturii germane și de literatură comparată la Universitatea din București. A fost lector de română la INALCO (Paris) și profesor invitat la universitățile din Heidelberg și Berlin (Humboldt). A publicat în germană volume științifice despre hagiografie și despre filozofia lui Nietzsche. În română i-au apărut trei volume de poezie (Epistole și alte poeme, 2001; Eclectica, 2007; The înd, 2013), un roman (Tu n-ai trăit nimic, 2014), antologii de autori. A tradus din Goethe, Schopenhauer, Meister Eckhart, Brecht ș.a.). Prin intermediul traducerilor din Tomi Ungerer a redescoperit și literatura pentru copii, căreia îi recunoaște, de atunci, imensul potențial de emulație.

„Transilvănenii din valea Someşului Mare – tărâmul mirific în inima căruia am venit pe lume – erau până nu demult atât de mândri de originea lor latină, încât îşi botezau nu doar odraslele, ci şi animalele de povară cu nume sonore, moştenite de la străbunii noştri. Să mângâi un măgăruş numit Horaţiu sau Ovidiu, să dai fân unui mânz pe nume Lucreţiu sau Virgiliu, să duci la adăpat o bivoliţă pe nume Agripina sau Letiţia erau gesturi de normalitate. E şi motivul pentru care – deşi dinspre munţii Rodnei coboară în vale cel mai adesea doar neguri şi ploi – amintirile copilăriei mele sunt scăldate în razele soarelui triumfător: e o mare tandreţe în relaţia dintre epiderma întinsă şi ghemul de blană, dintre cuvântul rostit şi necuvântul naturii. Traseul vieţii m‑a depărtat de acele meleaguri, însă doar pentru a reveni acolo mereu, într‑un mod tainic. Am ales o carieră clădită pe cărţi, însă cărţile – cele bune – sunt de fapt părţi dintr‑o copilărie secretă şi perpetuă. Nu se poate să le deschizi şi să nu plouă, din ele, cu soare. Şi atunci o mică minune se întâmplă: cel mai frumos curcubeu se înalţă dintre copertele cărţilor – e, poate, singura învăţătură pe care aş dori s‑o transmit. Orice altceva ar fi doar o reformulare precară a acestui gând." - Gabriel H. Decuble

Alis Popa este profesoară de literatura română. Consideră că școala se poate face într-un mod creativ, fără constrângeri, deci îi călăuzește pe adolescenţi învăţându-i că a fi autor, cititor sau chiar personaj într-o carte este un simplu rol dintr-un mare joc pe care oricine îl poate juca. Are o fată și doi băieţi, care au inspirat-o să spună povești și să regândească pentru ei o altfel de lume, în care adulţii nu au uitat să fie copii și în care copiii pot descoperi ce contează cu adevărat: familia, prietenii, ingeniozitatea, altruismul.

Îi place să privească răsăritul pe ţărmul Mării Negre, să simtă atingerea valurilor, să călătorească cu barca și să pescuiască. Adoră pădurile, sălbăticia vegetală, spaţiile neexplorate. Îi place să rătăcească prin târgurile de vechituri, să caute cărţi vechi, antichităţi, obiecte neobișnuite. Recondiţionează cu pasiune obiecte sau imaginează utilizări noi pentru lucrurile vechi.

Crede că viaţa fără pisici nu ar avea niciun haz. Pisica iubită din copilărie, Molly, a devenit personaj în romanul Aventurile piratului Ket.

"Când eram mică, am fost întrebată ce mi-aş dori cel mai mult să iau cu mine dacă aş pleca pe o planetă îndepărtată. Am răspuns fără să clipesc: MAREA! Apoi am adăugat: şi o pisică. Ciudat era faptul că nu fusesem niciodată la mare până atunci. Dar, pentru copilul care am fost, totul părea atât de simplu! O albie veche pe post de corabie, o sabie tocită, de lemn, un steag de cârpă atârnat în vârful unui băţ, fraţii mei mai mici pe post de ajutor de pirat, pisica mea, Molly, care mi se împleticea printre picioare – şi aventura era gata! Astăzi, aventura înseamnă altceva: să văd cum cresc cei trei copii năzdrăvani ai mei, să-i fac pe elevii mei de la şcoală să iubească literatura, să mai scriu câte o carte…" Alice Popa

Alexandra Rusu este editoare și scriitoare. A studiat literatura la București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, și la Berlin, European College of Liberal Arts. A coordonat mai multe colecții de ficțiune străină, la diverse edituri din România. A scris articole în Evenimentul zilei, New York Times Book Review, Cosmopolitan, The Institute și a contribuit la antologia De la Waters la Similea: Oameni cool scriu despre muzica lor (2013). În 2022 a publicat cartea pentru copii Huptilup: O poveste megatare cu un burete‑de‑mare, pe tema neurodiversității. Colaborează mereu, la ideile de cărți pentru copii, cu fiul ei, David. Are un câine, doi motani și două broaște‑țestoase.