Zoomenirea
Structurată în şapte capitole (Triburi şi supertriburi, Statut şi superstatut, Sex şi supersex, Noi şi ei, Întipărire şi întipărire eronată, Goana după stimulare şi Adultul copilăros), Zoomenirea este un studiu asupra condiţiei omului modern prin analizarea comportamentului uman comparativ cu cel al animalelor de care, în realitate, nu ne diferenţiem atât de mult pe cât credem.
Suprapopularea şi supraaglomerarea din mediul urban fac ca omul să se comporte nu ca un animal în junglă, un animal liber, deci, ci ca un animal captiv.
Desmond Morris se referă la supraaglomerare folosind termenul de "supertrib" şi arată că trecerea de la trib la supertrib s-a produs, la scara de timp a evoluţiei, foarte rapid. Animalul uman s-a adaptat foarte bine la noua lui condiţie, dar nu a avut timpul necesar să se adapteze biologic, să evolueze într-o specie nouă, civilizată şi din punct de vedere genetic.
Odată cu dezvoltarea supertriburilor, cu specializarea membrilor acestora şi cu eliberarea, practic, a omului modern de preocuparea constantă a supravieţuirii (în sensul strict de apărare în faţa unor primejdii concrete), a protejării celor aflaţi în grija sa, şi odată cu apariţia confortului în mediul uman, în ciuda diversificării formelor de petrecere a timpului, în mod paradoxal, omul suferă de izolare şi plictiseală.
În plus, resimte un stres uriaş generat de tot ceea ce a însemnat progresul în direcţia confortului. "Indivizii care trăiesc într-un complex urban uriaş suferă de o multitudine de stresuri şi tensiuni: zgomot, aer poluat, sedentarism, lipsă de spaţiu, supraaglomerare, suprastimulare."
