Toni Morrison – Jazz
Toni Morrison, prima femeie de culoare câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură (a opta femeie în general, în 1993), nu este o scriitoare ale cărei cărți se lasă ușor descifrate. Chiar dacă este simplu să spui care sunt subiectele și temele ei predilecte: sclavia, drepturile oamenilor de culoare, drepturile femeilor, rasismul, istoria, dragostea, lumea celor dezmoșteniți de soartă etc., stilul său și felul în care își structurează romanele sunt de o complexitate dezarmantă. Cititorul care ia pentru prima dată contact cu opera sa poate fi ușor descumpănit și poate să se piardă printre multitudinea de naratori care se tot schimbă, se poate rătăci pe multele cărări narative pe care autoarea le deschide spre a le bifurca și a le aglomera pentru a le desțeleni la finalul romanului.
S-a spus că e o scriitoare care se aseamănă cu Faulkner, că este postmodernă sau că romanele ei pot fi înțelese mai ales din perspectivă socială, fiindcă istoria sclaviei și poveștile oamenilor de culoare, lupta și suferințele lor sunt prezente în toate cărțile. Oprah Winfrey a fost una din personalitățile care au promovat-o intensiv, ea a și jucat rolul principal în ecranizarea romanului Preaiubita, (Beloved în original) iar motivația comisiei Nobel spune multe: „who in novels characterized by visionary force and poetic import, gives life to an essential aspect of American reality”. Prin opera ei, Toni Morrion a încercat, și parțial a reușit, să prezinte cât mai bine viața tumultuoasă a oamenilor de culoare într-o Americă neprimitoare, dar nu a uitat nici să scrie despre păcatele lor. Autoarea nu oferă o perspectivă idealizată și nici acuzatoare până la capăt, ci din contră, realitatea este cea care interesează. Chiar dacă romanele ei sunt pline de mistere, fantome, vise și uneori chiar sunt ușor fantastice, realitatea este cea care o interesează pe autoare și stilul ei poetic se pliază de minune peste subiectele uneori violente sau cel puțin neortodoxe.
