Ticăloși fără glorie: eroii, naziștii și fata

Despre Quentin Tarantino a auzit toată lumea și e unul dintre regizorii mei preferați, situându-se după Lynch, Gallo, Bergman, Cronenberg, Scorsese, Kubrick, Nolan etc. Tarantino mi se pare un regizor extrem de autentic: doar la el vezi violența aia „veselă” , scenele par uneori atât de plictisitoare până se transformă-n râuri de sânge.

Inglorious basterds a avut premiera în 2009, la Cannes și n-a trecut mult până a luat un Oscar pentru  performanța lui Christopher Waltz, un Golden Globe și un premiu BAFTA. Filmul  a mai câștigat și alte premii de-a lungul vremii, dar cele menționate mai sus reprezintă înalta măiestrie a lui Tarantino. Dacă v-a plăcut filmul, sigur o să vă placă și cartea Ticăloși fără glorie. Cartea nu e altceva decât scenariul întregului film, doar că nu-i pe foi cu margini mâzgălite, ci în format tipărit. Poți să spui la fel de bine că ții „scheletul” filmului în mâini și nu te deranjează deloc (deși, dacă n-ai văzut filmul, ți-e dificil să poți asocia scenele). E important să vezi filmul înainte, pentru că vorbim de un scenariu de film și e posibil ca personajele pe care ți le imaginezi să fie altfel.

Citește în continuare aici.