Recenzie: “Toporișca” de Gary Paulsen
“Când se opri, se lăsă o tăcere bruscă, odată cu țipetele lui încetaseră și trosnetele, fâșâiturile, cântecul păsărilor, toate sunetele pădurii. Zgomotul vocii lui speriase totul în jur și acum era o liniște de mormânt. Se uită de jur-împrejur, ascultă cu gura deschisă și își dădu seama că nu mai auzise niciodată tăcerea până atunci. Tăcerea deplină. Acolo unde trăia el era întotdeauna un zgomot undeva, un sunet, ceva.”
