Recenzie: Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood
Povestea Slujitoarei este o mărturie a unui regim totalitarist ce caută să întărească prejudecățile indivizilor împotriva lor, scoțând la iveală rasismul, fanatismul și sexismul din inimile lor, și folosindu-l pentru a-și instaura puterea. Este o poveste despre ură și manipulare, și până unde pot ajunge cele două când se împletesc. Este un avertisment pentru toți oamenii care trăiesc sau vor trăi vreodată, care arată clar că ura îți poate întuneca mințile atât de tare încât ai ajunge să ignori orice altceva, inclusiv un regim care se instaurează în urma unei lovituri de stat, și care începe să controleze clasele defavorizate una câte una, până când toată lumea se află într-o clasă defavorizată, inferioară, controlată.
„Niciun sistem nou nu-l poate înlocui prin forță pe cel anterior decât incorporând anumite elemente ale acestuia din urmă, iar Galaadul nu face excepție. Politicile sale rasiste aveau rădăcini adânci în perioada pre-galaadeeană, iar temerile rasiste au furnizat o parte din combustibilul emoțional care i-a permis regimului galadeean să preia cu atâta ușurință puterea.”
Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate, și oferă o subliniere a problemelor pe care le prezintă. Povestea lui Offred este inexactă, amestecată, complicată. Sare de la o idee la alta, precum gândurile unei persoane. Margaret Atwood este o autoare extraordinară pentru că a reușit nu doar să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață. Povestea Slujitoarei respiră, merge și te captează. Te pune să îți pui întrebările importante, să studiezi cu atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te pune să te întrebi cine ești tu, și cine sunt ceilalți. Te pune să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat, nu cine crezi tu că sunt.
„Mi-aș fi dorit ca povestea asta să fie diferită. Mi-aș fi dorit să fie mai rafinată. Mi-aș fi dorit să mă arate într-o lumină mai bună – dacă nu mai fericită, cel puțin mai activă, nu atât de ezitantă. Mi-aș fi dorit să fie despre dragoste sau despre revelații bruște, cruciale în viața unui om. Îmi pare rău că e atât de multă durere în această poveste.”
Citește în continuare aici.
