Recenzie: „Femeia la 1000°C” de Hallgrimur Helgason

Femeia la 1000°C este o carte dură, complexă și grosolană din anumite puncte de vedere. Este povestea Herrei Bjornsson care își descarcă sufletul și se prezintă în fața cititorului exact așa cum simte că ar trebui să facă orice femeie care tocmai și-a rezervat un loc la crematoriu. Cu acest amănunt în minte mi-a fost destul de clar că voi avea de-a face cu o bătrânică capricioasă.

Femeia la 1000°C – o femeie cât o mie 

Pe Herra Bjornsson am conturat-o în minte cu lux de amănunte într-un mod unic cu ajutorul detaliilor despre viața acesteia pe care chiar ea ni le oferă fără menajamente. Deoarece imaginile din trecutul acesteia alternează cu prezentul, am putut înțelege ușor comportamentul ei de-a lungul cărții.

Herra a avut parte de o maturizare bruscă provocată în totalitate de evenimentele care aveau loc în Europa la vremea respectivă. A fost prinsă în războiul care nu a iertat pe nimeni, a fost marginalizată și judecată până pe patul de moarte.

Uneori mă întreb unde ar fi fost mai bine să trăiești astfel încât să nu fii afectat atât de profund de război, dar răspunsul este mereu același: niciunde. Herra părea să fi ajuns într-un loc decent, Islanda, țara care și-a proclamat neutralitatea, însă acest lucru nu i-a fost acceptat și astfel norocul personajului pare a fi de fapt ghinion.

O grenadă și o viață de fugar

Mi-a plăcut foarte mult un amănunt pe care l-am considerat a fi un simbol – grenada din mâna Herrei. Nu voi dezvălui modul în care a ajuns în posesia acesteia dar vă spun că o are dintr-o perioadă a vieții în care nicio persoană nu ar trebui să știe cum arată sau la ce folosește așa ceva. Acel obiect l-a purtat asupra ei toată viața și a așteptat cu teamă constantă să îl folosească în orice moment. Războiul i-a adus grenada și cu războiul în suflet și în buzunar a trăit de-a lungul întregii vieți.

Citește continuarea recenziei pe Cartoteca.