Povestea Slujitoarei - recenzie

Margaret Atwood este cea mai cunoscută scriitoare canadiană, autoare a peste 35 de volume de proză, poezie și eseuri critice, traduse în zeci de limbi, și câștigătoare a nenumărate premii literare. În romanul ei distopic Povestea Slujitoarei, publicat în 1985, se dovedește a fi și vizionară.

Distopiile bune își au rădăcini crescute din cele mai tenebroase temeri ale unei societăți. Spaima primordială reflectată teribil aici este aceea a rapidității disoluției garanțiilor democratice și drepturilor civile. Un sentiment pe care noi, la ani distanță, îl simțim acut când vedem politicieni populiști cu înclinații dictatoriale, luând măsuri de neînchipuit până mai ieri.
Regimul autoritar din această variantă a viitorului s-a instaurat între două clipe de neatenție, într-o societate obosită și somnolentă, care într-o zi s-a trezit brusc în plin Ev Mediu, unde unele femei sunt obligate să-și îndeplinească exclusiv menirea biologică de procreare, în cadrul comunității reorganizate în caste și ierarhii prestabilite.

Nu e de mirare că a prins atât de bine serialul inspirat de carte, oferindu-i și acesteia o a doua viață, de bestseller, printr-o explozie a vânzărilor sale în toată lumea.

Citește continuarea pe blogul CărțiAnalogiiAntologii.