Poveste despre artă (Istoria artei, Ernst Gombrich)
„În ceea ce privește problema de conținut, rezonanța metaforică, la nivel figurativ-narativ, a matricei linie-spațiu pune în pericol simplitatea ocolitoare a ultraspecificității inerente". Stați pe poziții, nu am găsit dulăpiorul cu prafuri magice al lui Judy Garland, ci ceva mult mai distractiv. Site-ul pixmaven.com a dezvoltat un soft care generează automat reacții scrise de felul celei de mai sus valabile pentru absolut orice operă de artă. L-au numit The Instant Art Critique Phrase Generator, iar frazele obținute cu ajutorul lui au căpătat denumirea de Critical Response to the Art Product, adicătelea, prescurtat, CRAP (în engleză „ursuleț"). Tot ce a trebuit sa fac ca să obțin fraza de mai sus, total stupidă, dar care, zic ei, poate pune în pericol orice mare critic de artă, în momentul în care îi este aruncată în față, a fost să introduc un număr format din cinci cifre. Nu-i ca și cum cineva ar putea contrazice o astfel de aberație. Însuși faptul că niște oameni s-au gândit să contruiască un astfel de serviciu, glumeț și jucăuș cum e, vine, însă, să vorbească despre percepția omului comun asupra criticului de artă, în general: un tip hâtru și sâsâit, mirosind a naftalină, cu vocabularul setat pe shuffle, care îndrugă ceva din care nimeni nu înțelege nimic despre ceva din care, totuși, poate că cineva ar înțelege ceva, dacă n-ar fi vocea lui hodorogită care să-i bruieze pe toți cei din jur.
Dacă e ceva care să fi schimbat perspectiva asta asupra criticii de artă în ultima jumătate de secol, măcar pentru câteva milioane de oameni, atunci cu siguranță vorbim despre cartea lui Ernst Gombrich, The Story of Art, apărută pentru prima dată la Phaidon, în Londra, în 1950. Editura Meridiane a scos o primă ediție la noi în 1975, traducând inadecvat titlul în O istorie a artei. De ce inadecvat? Pentru că volumul e, ca structură și ca premisă, o poveste a artei de-a lungul secolelor și nu o istorie a ei în sensul propriu. Lucrarea nu analizează detaliat lucrări și curente, ci expune mai degrabă, la modul epic, o succesiune plină de inteligență a unor cărți de vizită bine alcătuite ale celor mai importanți (după părerea generală) artiști și fenomene artistice, de la începuturi și până la ceea ce, azi, numim „postmodernism" (de-a lungul celor șaisprezece ediții, autorul a mai adăugat, la final, un capitol în continuă dezvoltare, intitulat O istorie fără sfârșit). Pe lângă asta, premisa cea mai importantă a cărții este aceea de a renunța cu desăvârșire la orice formă de exquisitism nefondat, adică la orice termen de specialitate, la orice interpretare științifică și la orice alegere care ar putea fi caracterizată ca fiind subiectivă (lucru care se poate doar visa și nici măcar nu e neapărat de dorit, în fond, dar pe care Gombrich reușește, totuși să-l atingă cu vârfurile degetelor). În fapt, The Story of Art a pornit de la o propunere a editurii adresată autorului de a scrie o istorie a artei adresată copiilor, după ce acesta scrisese o istorie a lumii pentru cititorii foarte tineri care s-a bucurat de un mare succes. Succesul enorm, însă, a venit odată cu Istoria artei (să-i spunem așa, dacă asta e convenția editorilor români de azi) și cu răspunsul lui Gombrich la propunerea editurii: e imposibil să explici arta pe înțelesul copiilor din motive pur biologice. Voi scrie, în schimb, o poveste a artei pe înțelesul tuturor, care să le folosească atât tinerilor care vor să-și înceapă studiul în acest domeniu, cât și tuturor celor interesați, dintr-o nevoie pur intelectuală, să cunoască evoluția naturală a artei de-a lungul secolelor, să cunoască marii artiști, să cunoască diferențele și asemănările dintre ei, să cunoască preocupările artiștilor, în general, să cunoască tehnicile esențiale pe care s-au bazat aceștia atunci când au realizat opere pe care azi le vedem, în reproduceri și reproduceri ale reproducerilor, până și pe cotețul de găini din orice sat din lumea largă (asta n-are nicio legătură cu faptul că o pânză a lui Van Gogh chiar ajunsese, în timpul vieții sale, ușa unui coteț de găini din curtea unui negustor de artă foarte inspirat).
