Pisicovenii
E din colectia "Dulapul indragostit", in care apar carti-cadou. Coperta seamana cu o hirtie de ambalaj legata cu o funda. Nu rosu cu auriu ca pentru cucoane cu permanent, ci verzui cu maro, ca pentru clientii magazinelor naturiste. Ca niste saruri de baie intr-un borcan care pare de la inceputul secolului si are supracapac de hirtie legata cu sfoara. Un lucrusor de care ti-ar fi putin jena daca nu te-ar amuza. Ma refer la carte ca obiect.
Textele... ce sa spun io? Sint dragute. Pisicoveniile traduse de Foarta sint cinci poezii de Jules Lemaitre, Baudelaire, Charles Cros, F.A.P de Moncrif, du Bellay. Motanul lui Taine mediteaza la tainele universului de-a lungul unei vieti in care are parte si de bune si de rele. Printre cele mai bune: "Cel care maninca este fericit; cel care digera este mai fericit; cel care dormiteaza digerind este si mai fericit." Concluzia indelungatelor sale stradanii filozofice: lumea e o imensa omleta. Dumnezeul pisicilor stie, poate chiar asa si e.
Prefata e irezistibila - spune exact ce spunem toti si ce ne place sa auzim. Cit de minunate sint pisicile, cit de frumoase, de arogante, de autoritare, de indiferente, de lipicioase. Cit de mult le iubim. Poeziile sint... ale cui sint In totului tot, carticica iti ia cam 20 de minute. Atentie, contine si niste durere, si niste moarte - caci si trandafirul se ofileste, si scriitorii stiu ca traim intr-un macel perpetuu. Noroc cu trandafirii si cu pisicile.
