Pentru ingineri, macarale! Pentru umaniști, un „Fiasco” (de Stanislaw Lem)…
În primul rând, Fiasco nu a mai apărut în română – așa că, pe de o parte, interesul publicului avizat e destul de ridicat și încă nu am văzut altă recenzie la el; iar pe de altă parte este o recuperare binevenită care, sper eu (deși nu cred), ar putea reprezenta semnalul unei recuperări mai largi de scriitori estici. Așa că nu o pot submina prin tăcere. De altfel, și ca să pun în perspectivă ce urmează, trebuie să vă spun că am citit Solaris, tot de Lem, de 3 ori: o dată copil și nu am înțeles nimic, o dată adolescent și m-a cam plictisit, și o dată adult și mi-a plăcut foarte mult. Deci, dacă nu sunt (după cum se va vedea) un fan Lem în general, nu sunt nici un anti-fan, ci admirator al Solarisului (apărut tot la Paladin cel mai recent și înțeleg că mai urmează la ei o reeditare).
