Pe bune, citiți Hrabal!

Un fin observator al vieţii cotidiene, Hrabal mizează pe autenticitate, dar nu uită nicidecum să strecoare printre rânduri frânturi de poezie, alunecând discret din realitatea cea mai cruntă într-o tandră şi magică descriere a părului unei fete (Părul şi bicicleta), a luminii lămpii (Lămpile), a unor pisicuţe (Lucinka şi Pavlinka) ori a razelor lunii.

Scene de un grotesc greu de suportat sunt urmate de replici şi situaţii de un umor colosal, printre care se insinuează cât de curând încă un detaliu crud (Botez 1947, Moartea domnului Baltisberger). Nimic nu e alb sau negru în universul hrabalian, unde totul stă sub semnul unui realism nu magic, ci mai degrabă isteric, aşa cum observa James Wood.

Accidentele mortale, uciderea animalelor, automutilarea – povestirile lui Hrabal abundă în orori descrise cu nonşalanţă, condimentate din plin cu dialoguri spumoase şi observaţii de un comic irezistibil. Oda închinată berii de către Francin, personajul din Ghipsul strălucitor, este pur şi simplu minunată: „Fără bere aş muri de viu. Mai multă bere, mai multă putere“. Nu putem decât să ne imaginăm plăcerea şi satisfacţia lui Hrabal scriind asta. Cu treceri bruşte de la râsul în hohote la scene de o cruzime pe cât de reală, pe atât de înfiorătoare, povestirile din Vremurile bune de altădată vă vor cuceri negreşit. Dar să lăsăm vorbăria pentru Hanťa şi Francin şi domnul Metek şi domnul Iontek şi unchiul Pepin. Parafrazând, am putea spune „Mai mult Hrabal, mai multă putere“. Citiţi Hrabal. Bucuraţi-vă de fiecare rând. Citiţi Hrabal.

Citește în continuare aici.