Olimpiada de la Londra şi patru autori britanici
Thomas Hardy este un prozator de referință în literatura engleză. Un clasic într-o literatură care are mai multe serii de clasici. Născut în 1840, Thomas Hardy publică Idilă pe un turn (Two on a Tower, titlul original, Editura ART, 2012, traducerea - mult-prețuita și harnica Antoaneta Ralian) în anul 1882. Roman mai puțin cunoscut la noi, față de celebrele Departe de lumea dezlănțuită, Tess d'Urberville și Jude neștiutul, care, la rîndul lor, au beneficiat de faimoase ecranizări. Dacă Sillitoe abordează lumea muncitorească și viața celor umiliți și obidiți, romanele lui Hardy radiografiază universul unei middle class atotputernice și cel al micii aristocrații britanice. Adică acea lume care participă din plin la organizarea şi la viața unei societăți, cu bune și rele. Dincolo de istoria Angliei și de faimoasa ei casă regală. Idilă pe un turn este o poveste de dragoste dintre o coniță - văduvă, bine situată material - și un june, cu zece ani mai tînăr, vag romanțios, ambițios pe alocuri. Un roman cu tăietură narativă clasică, avînd personaje bine conturate, fără evenimente spectaculoase. Doar cele firești, la îndemîna tuturor. Se iubește, se suferă, se moare. O lume rigidă aparent, dominată - ca și în cărțile lui Sillitoe sau ale Virginiei Woolf - de convențiile victoriene, prejudecăți, cutume, tradiții, legi, mai mult sau mai puțin nescrise. Încă o poveste de dragoste - eroina, Lady Constantine, poate fi asociată unei Madame Bovary anglo-saxone -, care se citește cu implicare și plăcere.
