O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal – o bijuterie de carte pe care vrei s-o citești acum
Dacă nu ești cititor ocazional, care pune mâna pe o carte doar atunci când serialul preferat a intrat în pauza dintre sezoane sau când iubita amenință cu despărțirea dacă nu citești cartea asta (ceea ce e absolut ok, nu judec), ci, dimpotrivă, citești în orice circumstanțe, oriunde te afli, oricând, căutând constant să-ți potolești setea de lectură sau să-ți hrănești cât mai des posibil dependența de cărți, atunci volumul acesta, O singurătate prea zgomotoasă, este pentru tine. Este bijuteria de carte pe care vrei s-o citești acum. Cartea pentru care îți amâni ședința, sari peste prânz, faci noapte albă, suni la serviciu și spui că ai răcit, febră mare, dom’le, nu pot veni astăzi.
Pentru mine, O singurătate prea zgomotoasă este, de departe, cea mai faină carte a lui Hrabal (cronica la Trenuri cu prioritate aici, iar la L-am servit pe regele Angliei aici - toate cele trei cărți menționate sunt apărute recent în frumoasa serie de autor „Bohumil Hrabal” de la Editura Art). Unele voci, mai puternice și mai rafinate decât a mea, spun chiar că este capodopera scriitorului ceh, cea mai cea, the one, etc. Abia acum, când am încheiat lectura cărții în cauză, pot confirma.
