O nouă Carte color, din Labrador
Personajele care mi-au marcat copilăria au fost: Apolodor, Fram și Patrocle.
Mi-a luat mult timp să mă încumet să comentez viața lui Apolodor. Dincolo de sfială, căci am crescut cu Apolodor, cred cu tărie că, această „Carte cu Apolodor” trebuie citită de fiecare copil, adult sau senior. De fiecare dată, lectura se face în chei diferite, deoarece vârsta acumulează informații și putere de înțelegere. Apoi, dincolo de geniul lui Gellu Naum, din 1959 până azi, s-au editat cărți sub diverse semnături ale unor buni ilustratori. În plină campanie de glorificare a comunismului, Naum a permis ilustrarea „cărții cu Apolodor” știind că dezideratul pe care se bazau politrucii sistemului de învățământ, pe principiul estetic, era ca ,,literatura să fie înainte de orice literatură; în privinţa aceasta criteriul primordial nu poate fi decât calitatea artistică”. Și totuși, câte a putut ascunde autorul, prin pelerinajul unui pinguin. Prima ilustrare aparține lui Jules Perahim (ediția 1959).
