O discuție între câteva dulapuri vechi
Acum un an ți-ai fi închipuit că vei ajunge atât de departe și vei debuta ca autor într-o carte?
Nu m-am gândit niciodată că aș putea publica într-o carte de la vârsta de 12 ani. Cum să-mi treacă așa ceva prin minte?! Concursul a apărut pe neașteptate, iar eu, ca și alți colegi ai mei, mi-am încercat norocul. Sigur că după ce-am scris povestea, mi-am dorit foarte mult să fie selectată. Am lucrat la textul meu trei zile, după ce găsisem deja ideea. După ce l-am scris, am revenit asupra lui ca să-l finisez. Primisem perechea de cuvinte dulap-lacrimă. Oare ce puteam scrie legat de asta? Până la urmă mi-am imaginat o discuție între câteva dulapuri vechi, abandonate într-un depozit.
Ai citit restul poveștilor din carte?
Doar o parte, fiindcă n-am avut destul timp. Am început cu prozele colegilor mei (Ana Constantinescu și Ioana Cojocariu), dar am citit și ce-au scris unii din copiii pe care i-am întâlnit în Tabăra de literatură la care am participat în vară. Mi-au plăcut toate, chiar și cele mai copilăroase, ale autorilor mai mici ca vârstă. Cele semnate de copiii mari sunt, desigur, mai complexe în idei și realizare.
Cum a fost cu Tabăra de literatură la care ai fost invitat vara trecută de Editura Arthur?
Tabăra a fost la Moeciu și la ea au participat autorii acestei antologii. Din școala noastră a lipsit Ana Constantinescu, dar Ioana Cojocariu a venit. Am întâlnit niște copii inteligenți și amabili. Ne-am jucat multe jocuri de imaginație, am scris texte spontane și am cunoscut câțiva scriitori adevărați. Cel mai mult mi-a plăcut ziua cu focul de tabără.
Debutul în această carte te-a făcut să te gândești la viitoarea ta carieră?
Sincer să fiu, da. M-am gândit că dacă tot am intrat într-o carte aș putea să reflectez mai serios la ceea ce voi alege să fac în viață. De la zece ani mă gândesc că voi face medicină, dar acum am în minte și ideea de scriitor. Faptul că sunt coautor la Ce poți face cu două cuvinte juniorii mi-a dat mai multă încredere în mine.
Mai scrii povești în timpul liber?
Din păcate, în clasa a șaptea primim multe teme și nu mai am timp de nimic altceva. Pentru a scrie o poveste ai nevoie de câteva ore libere, or eu nu am așa ceva, deși aș vrea să mai scriu. Aștept vacanța pentru asta.
Unde te vezi peste zece ani?
Poate voi lucra în cercetare, într-un laborator, încercând să descopăr medicamente noi. Sau, cine
știe, poate voi scrie cărți undeva într-un loc liniștit și le voi și publica.
