O carte dintr-o singură frază, lungă cât lumea toată
În ziua în care am aflat că faimosul scriitor ceh Bohumil Hrabal a scris o cărticică întreagă dintr-o singură frază, mi-am zis că ar fi frumos, ca un omagiu adus acestui vajnic băutor de bere și recitator de pasaje din Kant la berăria "Tigrul de aur" din Praga, să acord și eu trei ore cărții domniei sale in one sitting, ca și cum ți-ai da tot sufletul suflând îndelung într-o trompetă aurită la care nu știi defel să cânți, lucru pe care l-am și făcut întocmai, după care m-a vizitat gândul și mai năstrușnic de a scrie o mică recenzie tot așa, expirând lung și încet până la ultimul gram de aer, înroșindu-mă ca o porodică românească, tip "inimă de bou", exact ca atunci când sari în bazin și înoți pe fund, ca un somn, până stă să-ți sară inima din piept direct pe mal;
merită tot efortul domnul ăsta finuț și amar auto-ironic, care a murit nespus de romantic la 83 de ani, căzând de la etajul unui spital în timp ce încerca să hrănească porumbei, merită toată cinstea și onoarea, fiindcă el știe să întindă cuvintele pe pâine ca untul și să pună pe ele, ici-colo, sare grunjoasă, așa cum puțini scriitori mai știu să o facă sau, poate, doar au uitat;
Citește continuarea recenziei pe PressOne.ro.