Nova · Samuel R. Delany – „O călătorie până la marginea nopții.”
„Presupun că singura modalitate de a mă proteja de blesteme ar fi să abandonez cartea înainte de scrierea ultimului capitol.”
În 1968, Samuel R. Delany publica romanul Nova. În 2017, eu mă plimbam cu un geamantan și cu o listă kilometrică la Bookfest, ușor amețită din pricina miilor de cărţi care îşi „scuturau” copertele când îmi surprindeau privirea, doar-doar aveam să le iau cu mine acasă. Îmi amintesc cum turnul de romane primit de la Grupul Editorial Art ameninţa să se prăbuşească, însă asta nu m-a împiedicat să strecor un SF între două romane fantasy. Motivul? Coperta.
A fost dragoste… chiar şi la a doua vedere. Coperta e hipnotizantă, seducătoare. Vârtejuri, haos, spirale şi întuneric. Promisiunea unei călătorii printre stele, până la marginea nopţii. Şi un grup de personaje cum nu mi-a mai fost dat să întâlnesc, fiinţe cu haruri neobişnuite, atrase într-un joc periculos, pe viaţă şi pe moarte, fără să fie obligate, constrânse sau ademenite de marele premiu.
Nu cred că există un motiv întemeiat pentru care am evitat să citesc SF-uri, cel puţin în ultima perioadă, dar abia când am terminat de citit Nova mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit acest gen literar. În plus, cum aş fi putut refuza un space opera cu misfits şi o cursă contra-cronometru pentru obţinerea celui mai preţios element din galaxie, illyrionul?
