Interviu cu scriitorul Jorge Edwards:„intelectualului din ziua de azi nu ar trebui să îi pese prea tare de corectitudinea politică, dar cred cu tărie că ar trebui să fie sincer şi să judece într-un mod cât mai onest”
America de Sud este colțul de Pământ despre care se spune că te aduce mai aproape de cer; este locul în care secretele bătrânilor sunt cel mai bine păstrate și în care uriașii patagonezi își odihnesc oasele bătrâne. La marginea acestei lumi a pasiunilor și a obsesiilor, pe coasta unde toate drumurile se sfârșesc stă, în tihnă, Chile. Țara poeziilor lui Neruda și a Gabrielei Mistral, țara inventată a Isabelei Allende; dar și țara dictaturilor extreme, acum trecute. Jorge Edwards este, în acest peisaj, omul care le-a văzut pe toate; a fost declarat persona non grata de către Fidel Castro, pe când se afla în misiune diplomatică în Cuba, din pricina unui roman neastâmpărat; a prezidat Comisia pentru drepturile omului, în calitate de ambasador al UNESCO; a predat la universități europene și americane; a fost ambasador al Chile la Paris ș.a.m.d. Cel mai important, însă, a scris. A scris mult și cu haz despre vremurile bune și despre vremurile rele prin care a trecut țara sa, despre poeți damnați și intelectuali deziluzionați, a recuperat „modul acela de a fi sud-american - în cazul în care există așa ceva -" oriunde s-ar fi aflat în lume și a încercat să ducă mai departe lecția pe care a învățat-o de la Pablo Neruda.
