Inimile celor patru

Am primit Inimile celor patru de la un coleg care mi-a lăudat-o și m-a îndemnat să o citesc. Am ignorat-o vreo patru luni prin casă, până când am uitat de existența ei. Însă mă rodea gândul că am o carte cu împrumut și trebuie să o returnez. De aceea, într-o seară calmă de mai, am pus mâna pe roman și m-am întins pe o canapea. E adevărat că are o copertă un pic înfricoșătoare, dar în era efectelor speciale, în care vedem atât de frecvent sânge și corpuri mutilate în filme sau jocuri video, încât nici nu mai clipim când le întâlnim, asta nu m-a impresionat. Și chiar dacă m-ar fi tulburat într-o oarecare măsură coperta, nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ce am găsit în paginile cărții.

Debutul a fost lin, inofensiv, înduioșător chiar, cu un bătrân care dă o pildă unui copil care aruncase la gunoi o pâine doar pentru că îi căzuse într-o baltă. Henrich Ivanîci îi povestește băiatului cum întreaga lui familie a fost răpusă în timpul războiului, ce foamete a îndurat pe vremea când era cam de vârsta băiatului și cum a mâncat firmituri din galoși ca să supraviețuiască (pentru că doar așa le-a putut scoate pe furiș din fabrica de pâine). Toate acestea îl învață pe băiat valoarea pâinii și îl fac să promită că nu va mai arunca niciodată pâine la gunoi. Cum am spus mai sus… înduioșător. Numai că, în rândurile următoare aflăm că bătrânul Ivanîci se năpustește asupra băiatului, vrând să îi ofere sex oral. Băiatul cu pâinea fuge îngrozit, dar apare altul, Serioja, care primește favorul sexual al bătrânului. Curând, în scenă intră și Rebrov și Olga Vladimirovna. Cei patru se dezbracă și participă într-un fel de ritual abstract cu un cub imens, apoi merg la părinții lui Serioja, pe care îi omoară. Tatălui îi taie o bucată din penis, pe care Serioja o pune în gură și o suge ca pe o bomboană. Pretty fucked up, huh? Și abia am ajuns la pagina 30!

Citește în continuare aici.