De la mit, la sine
Mitago, acest mult apreciat volum al lui Robert Holdstock, publicat în 1984, propune o călătorie în labirintul înfricoșător al pădurii, loc de spaimă și descoperire. Dar pădurea nu-i doar topos, ci simbol al unui dedal mult mai înfricoșător: profunzimile minții umane.
Pădurea Ryhope nu este un simplu codru străvechi, ea reprezintă un soi de centru energetic, în care pulsiunile interne ale ființei umane sunt transpuse în reprezentări materiale. Ryhope este populată de personaje mitice, zâne, eroi, bestii. Spre deosebire de celelalte reprezentări forestiere din literatură, a lui Holdstock conține însăși esența inconștientului rasial (așa cum îl numește autorul), adică acele trăiri interioare, care oglindite dau naștere unor imagini ce satisfac nevoile stringente ale unui individ. La fel ca în Golem, celebrul roman al austriacului Gustav Meyrink, unde creatura monstruoasă se naște în ghetoul praghez în urma acumulării de tensiuni la nivelul inconștientului poporului evreu, pădurea Ryhope este un soi de pepinieră, în care sunt cultivate și crescute manifestările imaginarului forestier britanic.
Astfel, mitagoul este o simplă reluare, o umbră: ,,iar noi, chiar acolo, în subconștient, adăpostim pre-mitago – adică imagoul mitologic”. Aceste imagini sunt surprinse ca pe un diapozitiv: în mișcare, dar repetitive și limitate. Eroii mitologici ai romanului au parte doar de o reiterare a destinului ce i-a modelat inițial. Ceea ce îi diferențiază însă, de la un ciclu de viață la altul (căci fiind simple pâlpâiri imaginare, ei beneficiază de o existență perpetuă, circulară), sunt caracteristicile imprimate de tiparul minții ce-i creează.
