Cerul care se ascunde de zarva ferestrelor

Poet, prozator şi dramaturg spaniol foarte cunoscut, Federico Garcia Lorca s-a născut în 1898 în regiunea Granada, iar la doar 38 de ani a fost ucis în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939). După o experienţă de vizitare a New York-ului, în urma căreia am citit că nu a reuşit să înveţe limba engleză, a rămas cu o impresie mai degrabă neplăcută şi o imagine sumbră a metropolei, totul concretizat apoi în versurile încărcate de simboluri şi metafore din volumul de faţă, apărut la noi în 2020 în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari.

Poetul la New York este un volum care abundă în negaţii şi repetiţii ca nişte refrene care avertizează ca la intrarea în Infern (Lasciate ogni speranza voi ch′entrate) şi în care peisajul american este desacralizat cu totul. Cel puţin la o primă vedere, perspectiva autorului pare lipsită de compasiune şi speranţă pentru femei, copii şi minorităţi.

Contrar crezurilor pe care s-au întemeiat Statele Unite ale Americii, în viziunea lui Federico Garcia Lorca nu e nimeni deosebit sau special, căci fiecare se duce în „mocirla de numere şi legi/ a jocurilor fără pasiune, a sudorii fără roade” (pagina 66). Aici cerul se ascunde de „zarva ferestrelor”, devenind un element tot mai puţin natural într-o lume care „nu ştie cum să scoată primul suspin” (pagina 91) pentru că a normalizat suferinţa-n tăcere a individului. Pe scurt, pentru poetul de faţă consumerismul se traduce simplu, în râuri de sânge, în timp ce „America se scufundă sub maşinării şi plânsete” (pagina 130), departe de idealul lui Walt Whitman.

Citește continuarea articolului pe blogul ancazaharia.ro.