Ce Citește Liviu 61: Paul McAuley – Războiul Liniștit
Înainte, acum mulți ani, când aveam mult mai mult timp liber și mă puteam concentra mult mai bine la ceea ce citeam, aveam ambiția să citesc, din când în când, cărți grele. Și nu mă refer aici la Dostoievski, ci la hard-SF-uri care-ți suceau mintea și te puneau să le rumegi săptămâni întregi după ce le terminai. Așa am dat peste Carantina lui Greg Egan sau peste Orbită Periculoasă ori Călător pe Unda de Șoc (știu, acestea două din urmă nu sunt hard-SF, dar tot grele le consider) ale lui John Brunner. Recunosc fără să mă jenez, o parte din ele nu le-am priceput cum trebuie și probabil că nu le voi pricepe nici acum, la momentul actual, când am o experiență mult mai vastă în materie de lecturi și de cultură generală. Poate că n-am creierul format pentru așa ceva, poate că nu reușesc să-mi educ gustul, cert este că mai dau din când în când peste astfel de volume, în fața cărora trebuie să mă recunosc învins. Un astfel de volum a fost monumentalul (dimensiune, idei, personaje, ambiție, execuție) Războiul Liniștit, pe care, iată, am ajuns să-l citesc la aproape doi ani de la apariția sa la editura Paladin. Cu autorul aș fi vrut să mă întâlnesc și eu, când a fost invitat la FILB în decembrie 2014, alături de alți trei scriitori de SF: Richard Morgan (despre al cărui volum, Omul Negru, apărut tot la Paladin, am scris acum nu foarte mult timp), Michael Haulică și Sebastian A. Corn. N-a fost să fie, dar mă bucur că autorul seriei The Quiet War, ce numără deja patru volume, a onorat invitația organizatorilor festivalului.
