Ce citește Liviu 109: China Mieville – Kraken
Sincer să fiu, am așteptat cu inima strânsă publicarea acestui roman în limba română după experiența avută cu Regele Șobolan și după experimentele la care s-a dedat autorul uneia din cele mai inventive trilogii fantasy ale mileniului trei: cine-mi cunoaște cât de cât gusturile în materie de literatură speculativă, probabil că știe că sunt un mare admirator al seriei Noul Crobuzon și, mai ales, al primului volum al trilogiei, Stația Pierzaniei. Pentru că China Mieville nu s-a mărginit la a scrie prequeluri, sequeluri sau spin-offuri ale faimoasei sale trilogii, ci a continuat să experimenteze. Nu poate fi blamat că a încercat și că încearcă în continuare, însă mi s-a părut că ce a scris după aceea parcă n-a mai fost la fel. Sau n-a mai avut același succes. E drept că a înșfăcat o căruță de premii cu Orașul Ambasadei și cu The City & The City (încă mai aștept o traducere decentă, pe cea de la Tritonic n-o pot lua în considerare), însă mulți din cei care au căzut pe spate după ce i-au citit Stația Pierzaniei, Cicatricea și Consiliul de Fier s-au simțit trădați că autorul a început să scrie cu totul altceva. Poate că aceste rânduri reușesc să lămurească oarecum motivul pentru care am zis că am așteptat cu inima strânsă apariția în limba română a lui Kraken.
