Capacitatea scriiturii de a oferi portrete inedite ale unor întregi epoci
Ai tradus autori reprezentativi din spațiul german și francez, iar unul dintre volumele traduse a fost Timp al inimii. Corespondenţă, de Ingeborg Bachmann și Paul Celan, Editura Art. Relația dintre cei doi a fost, probabil, una dintre cele mai sinuoase povești de dragoste din istoria Germaniei postbelice. Ce a însemnat pentru tine traducerea acestui volum?
Timp al inimii — corespondența dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan — este într-adevăr o carte foarte importantă pentru mine, pentru că a fost prima mea traducere literară, și prima carte pe care am tradus-o din germană. Cu acești doi scriitori, în intimitatea lor, aș putea spune, mi-am început munca de traducere literară. E un debut în traducerea literară mai degraba atipic, pentru că în general se recomandă să-ți faci ucenicia pe cărți așa-zicând mai « ușoare », cu un limbaj cât mai accesibil, ca să te poți deplasa treptat spre scriitorii « dificili », printre care se clasează, neîndoielnic, atât Celan, cât și Bachmann. Lipsa de experință am compensat-o atunci printr-o atenție aproape obsesivă pentru fiecare cuvânt, fiecare expresie, și o deschidere maximă spre experimentele de limbaj, reluând și prelucrând traducerea de mai multe ori, pe o perioadă de lucru destul de întinsă — cred că aproape un an, în total.
Citește continuarea articolului pe blogul Institutului Goethe.