BIFURCAŢII. Una caldă, una rece
Cam în paralel cu cele aproape cinci sute de pagini despre moarte ale lui Nimigean, citit Despre îmbătrînire, a lui Jean Améry (Editura Art). Ce mi-o fi trebuit? Améry e groaznic. Lucid şi nemilos. Tare departe de prostioarele mîngîietoare ale lui Cicero. (De unde o fi tras el concluzia că la bătrîneţe sîngele nu mai fierbe? Nu-l citise pe Roth.) Améry se revoltă, dar nu plînge. Analizează calm şi înţelege. După care nu mai e nimic de făcut. Unde mai pui că situează începutul procesului la cincizeci de ani. Sper ca Art să-i traducă şi Dincolo de crimă şi pedeapsă, cartea izvorîtă din experienţa Auschwitzului. Mai ales despre acest subiect, Améry ştie ce spune. Imre Kertész îl pomeneşte ca fiind singurul care are ceva pertinent de spus despre experienţa concentraţionară. Atît de pertinent, încît în 1978 s-a sinucis.
