Arta este imprevizibilă, nemuritoare și capricioasă

Poate un tablou să fie o scrisoare de dragoste? Să prindă viață și să încurajeze o obsesie? Să manipuleze și să seducă, poate chiar să sfideze realitatea, creând o halucinație irezistibilă? Elizabeth Macneal ne răspunde la întrebări printr-o călătorie în Londra anului 1850, când îi cunoaștem pe membrii Frăției Prerafaelite, participăm la vernisaje și ne închidem în atelierul de pictură al boemului Louis Frost, prinși între copertele volumului Fabrica de păpuși: roman istoric, thriller psihologic, odă închinată artei și poveste pătimașă de iubire.

Să afirm că „doar” mi-a plăcut debutul autoarei ar fi o minciună. L-am devorat cu o lăcomie nefirească, fascinată de (aparenta) ușurință cu care Macneal îmbină atât de armonios diferite genuri literare, alternând momentele tandre dintre îndrăgostiți cu planurile unui psihopat bântuit de gânduri neverosimile, lecțiile de pictură cu discuții excentrice, decadența luxului cu sărăcia și mizeria ce învăluie străzile londoneze, firul narativ culminând atât cu o conștientizare dureroasă, cât și cu un echilibru precar între familie și aspirații.

Citește continuarea recenziei pe site-ul Pălărisme.