Recenzie Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare

Elizabeth George Speare îşi poartă cititorii alături de personajele cărţii printr-o călătorie pe care aş putea să o asemăn cu drumul către maturizare. Katherine Tayler, alintată încă din copilărie Kit, se vede nevoită să părăsească minunata insulă Barbados, locul unde a copilărit alături de bunicul ei după moartea părinţilor. Atunci când rămâne singură şi afundată în datorii, lui Kit nu-i mai rămâne de făcut decât să-şi încheie socotelile pe insulă şi să plece cu vaporul către Noua Anglie, acolo unde mai avea o singură rudă în viaţă. Cam aşa ar suna începutul poveştii lui Kit, poveste ce se ramifică şi o pune pe aceasta la nenumărate încercări. Grea este acomodarea într-un mediu mohorât şi neprimitor, nevoia de a te deprinde cu muncile gospodăriei şi de a nu-ţi găsi locul, fiind privită de către toţi precum o ciudăţenie din cauza rochiilor colorate pe care era obişnuită să le poarte în Barbados, sau a felului ei dezinvolt, ce îi aduce o mulţime de belele. Citește în continuare aici.